Facebook, muzica şi noi.

Deşi nu postez acum nimic, citesc ce porcării scriu persoanele de pe facebook. Dar un status îmi sare în ochi : „Ce părinţi am! Nu mă mai lasă mama afară pentru că nu am vrut să merg la cumpărături. Vă urăsc!”

Apoi mă întreb... Cum pot fi unii atât de inconştienţi?! Cum poţi să spui că-ţi urăşti părinţii? În primul rând, mama e cea care ţi-a dat viaţă. Şi faptul că îţi spune să vii la oră fixă acasă, te pedepseşte când faci o prostie sau te trimite la magazin, nu înseamnă că vrea doar să te pună pe treabă. Până la urmă, ea îţi vrea doar binele. În lumea asta se întâmplă foarte multe nenorociri, asta fiind dovada pentru faptul că îţi interzice să stai până târziu afară. Mulţumeşte-te că te pedepseşte. Sunt unii părinţi inconştienţi care îşi lovesc copiii. Şi dacă te trimite la cumpărături, gândeşte-te că face mâncare să mănânci şi tu, nu numai ea. Este greu să le faci pe toate, să speli vasele, să întinzi hainele, să faci curăţenie,  şi să mai faci şi mâncare. Mama ar trebui preţuită, este una singură. Ai pierdut-o, nu mai ai mamă, o să vezi ce greu o să fie fără ea. Şi-atunci când o pierzi, ai da orice să o mai auzi măcar o dată, să te strângă în braţe. Ai vrea să mergi la cumpărături „pentru ea”, dar e prea târziu.
Şi nu spun că eu nu am facebook şi că eu nu postez. Am facebook. Dar de fiecare dată încerc să îl închid, reuşesc, dar după îl redeschid. Şi chiar dacă e greu de crezut, facebook-ul chiar te „ajută” să intri într-o depresie adâncă. Cum? Să luăm două exemple :
Vedem o persoană care postează diferite lucruri, îşi manifestă fericirea prin check-in-uri. Noi fiind într-o dispoziţie proastă, începem să urlăm în adâncul nostru şi să ne întrebăm cu ce suntem de vină. De ce ea este fericită, iar noi nu.
Sau putem vedea o persoană care postează că şi-a achiziţionat nu ştiu ce telefon, cu un status de gen : „o nimica toată!”, fapt care din nou ne afectează în aşa fel încât să ne aducă o stare de tristeţe, deoarece noi ne chinuim un an să strângem bani pentru un asemenea telefon, iar ei i se pare o nimica toată, un lucru obişnuit.
Ca să nu mai spun de miile de statusuri în care sunt citate mari (persoanele care postează, neştiind de fapt de cine sunt scrise) pe care nu le-nţeleg. Dar ce contează?! Trebuie să aibă o imagine de om cult.

                Dar îl închid. Mă depăşeşte psihic şi mă deprimă. Consider că trăiesc degeaba şi că orice aş face nu aş putea să schimb sau măcar să înţeleg mentalitatea oamenilor.               

Şi încerc să mai omor din timp, aprinzând televizorul, care mă surprinde într-un mod neplăcut cu piesa „Ruby – Stinge lumina”. Şi mă întreb, de ce în ţara asta sunt promovate doar piesele cu mesaj porno şi „vedetele” din plastic? Părerea mea e că ar trebui să fie promovaţi cei care au cu-adevărat un mesaj pentru această ţară. Cum ar fi : Deliric, Doc, Nane, care chiar au ceva de spus. Dacă stau să compar versul „Pune mâna pe mine, simte chemarea.”(Ruby) cu versul „Muzica nu se asculta, ea se simte” , ajung la concluzia că de fapt vreau să compar un vers cu el însuşi.
Cât despre „vedetele” din plastic, aşa a fost de la-nceput. Au ştiut să le promoveze doar pe ele, şi nu pe oamenii care au făcut ceva în viaţă. Nu am nicio problemă cu ele, dar măcar de ar merita promovare, măcar de ar face ceva util. Dar din păcate, ele nu fac decât să obişnuiască lumea că a te despărţi din lună în lună, este chiar un lucru la modă. 
Înţeleg, iubim o vedetă anume, dar de ce ne-ar interesa viaţa ei personală? Ne interesează viaţa artistică, nu ne interesează că şi-a luat o rochie sau că a achiziţionat o poşetă. Până la urmă, trebuie să recunoaştem că pentru asta o iubim, viaţa ei artistică ne atrage, nu cea personală care ar trebui să fie personală.

Văd că absolut toţi oamenii sunt diferiţi. Sunt persoane de vârsta mea (şi mi-e ruşine) care nu vor decât bani de la persoana „iubită”. Oare de ce sunt atât de populari şi doriţi banii? Chiar trebuie ca toţi oamenii să se gândească la bani? Am senzaţia că nu fac parte din lumea asta. Sunt complet diferită faţă de toţi. 
De ce lumea te judecă dacă nu faci ce fac ei? Eu urăsc să merg în club, nu îmi place. Nu mă simt în largul meu. Având în vedere că prima dată când am fost într-un club erau date manelele la maxim şi oamenii se băteau, chiar nu mai vreau aşa ceva. Cel puţin acum. Ce rost are să mă duc acolo dacă eu nu simt să fac asta? Nu m-am luat şi nu am nimic cu persoanele care merg în club, până la urmă fiecare e liber să facă ce doreşte. Sau sunt judecată pentru că nu înjur şi sunt închisă. Chiar nu văd rostul injuriilor la adresa altei persoane. Mie sincer, chiar îmi dă satisfacţie momentul în care văd cum unele persoane mă jignesc. Îmi place să le ignor. Ignoranţa e cea mai bună armă. Cât despre faptul că sunt închisă, chiar nu sunt închisă.  Dacă nu  ies în club, nu înseamnă că sunt închisă. Pur şi simplu, vreau doar să stau pe margine şi să privesc.
De ce ai face un lucru dacă nu simţi să-l faci? Trebuie să înţelegem că măcar suntem liberi să facem ce dorim.

            Pe zi ce trece observ că nu mai suntem aceiaşi şi că ne schimbăm în rău. Nu ne mai pasă de cine ar trebui să ne pese, ni se pare că viaţa trebuie tratată cu indifrenţă, vrem să ajungem sus, dar nu facem nimic. Ignorăm lucrurile minore, iubim viaţa fără să ştim de fapt că ceea ce iubim este doar o parte, şi nu ne pregătim pentru cea de-a doua. Vrem lucruri mari, nu mai iubim lucrurile mărunte, şi nu mai facem lucruri simple care să ne aducă într-o dispoziţie bună. Nu ştim că de fapt din lucrurile mărunte şi simple, uşor de realizat, ne putem „încărca” psihicul şi îl putem pregăti pentru ce e mai rău. Aş vrea tare mult să dăm mai multă atenţie celor din jur, celor care chiar merită, şi nu lucrurilor care ne fac rău. Aş vrea să înţeleg mentalitatea oamenilor. Vreau să înţeleg de ce suntem aşa şi cum putem face în aşa fel încât să ne schimbăm în bine.Iar în ciuda faptului că majoritatea îşi doreşte situaţie materială, eu nu-mi doresc decât o îmbrăţişare...

Pe această cale, aş dori să vă arăt blog-ul unei fete de vârsta mea, pe care regret că nu am cunoscut-o mai repede : http://georgianajojo.blogspot.ro/ .
În acel blog găsiţi foarte multe poezii cu mesaj pesimist. Este unul excepţional.
Fata chiar are talent, merită!