Părerea, judecata, bârfa omului.

    Probabil ai observat că sunt foarte mulţi oameni care te judecă fără să te cunoască, sau mai rău, te jignesc ca să te facă să suferi. Da, vorbesc despre acei oameni care găsesc mereu motive să se lege de tine, neavând altceva de făcut. Şi ajungi să te întrebi, ce au toţi cu tine şi de ce sunt aşa, însă nimeni nu te lămureşte.
    Ei bine, este evident că sunt invidioşi pe tine, însă nu în toate cazurile. În celelalte cazuri, se cred mai presus decât tine, judecându-te. Dar ei nu îşi dau seama că judecând şi bârfind, nu fac decât să îşi arate caracterele. Şi când spun că îşi arată caracterele, mă refer că persoana care ascultă îşi face o părere proastă despre cel care bârfeşte. Şi să dau un exemplu:
Vine un prieten la tine în vizită şi începe să bârfească o cunoştinţă de-a ta. Tu ce faci? Nu începi să-ţi dai seama cât de penibilă e persoana care se află lângă tine? Da, poate din "respect" confirmi tot ce spune, însă nu ăsta e respectul. Dacă într-adevăr ţii la persoana pe care o bârfeşte, ar trebui să iei o măsură, să negi, spunându-i că şi-a făcut o părere greşită.
    În mod normal ar trebui să-şi vadă de vieţile lor şi să înceteze să se mai bage în ale altora, dar viaţa altora e mult mai importantă decât a lor, fapt pentru care nu ezită să-şi dea mereu cu părerea, chiar dacă nimeni nu le-o cere. Ceea ce vreau să spun este că mai bine şi-ar vedea de viaţa lor, iar în felul ăsta ar fi respectaţi şi nu ar avea nimeni treaba cu ei. Nu îşi dau seama că judecându-te sau făcându-şi o părere greşită despre tine, te-ar putea afecta şi te-ar face să suferi. Înţeleg că fiecare om are dreptul să-şi dea cu părerea, dar asta să o facă atunci când i se cere, nu când îl apucă pe el.
    Şi până la urmă ajungi la concluzia că orice ai face, repet, orice, mereu se va găsi cineva care să te judece sau care să nu fie de-acord cu ce ai făcut. Niciodată nu vei putea mulţumi pe toată lumea, indiferent de ce minunăţie faci.
Să luăm un exemplu un om cu un suflet mare. Visul lui este să ajute fiecare om al străzii, şi asta şi realizează. Undeva acolo se va găsi măcar un om care să nu fie de acord cu chestia asta, ori cu explicaţia că ar trebui să se descurce singuri, ori din cauză că îi este ciudă pe tine prin simplul fapt că ai realizat asta. Sfatul meu, deşi aş numi-o părere, este ca atunci când cineva te judecă sau te bârfeşte, întoarce-ţi spatele şi mergi mai departe. Gândeşte-te că acum, în momentul ăsta, în timp ce citeşti ce scriu, o persoană te judecă, urmând să te bârfească . Simţi ceva? Nu, atunci nici nu trebuie să bagi de seamă. Treci peste asta cu gândul că îi eşti superior sentimental. Dacă te jigneşte, ignoră persoana respectivă. Cum spune vorba aia : „ignoranţa, cea mai puternică armă„. Dacă vei da curs injuriilor, el va continua şi nu se va opri, însă dacă o vei ignora, îşi va da seama cât de penibilă e şi îţi va cere scuze. Acum depinde de om, nu toţi îşi recunosc greşeala. În orice caz, respect celor care îşi cer scuze după ce-şi dau seama de faptă. Cât despre cel care nu-şi va cere scuze, măcar va fi singurul prost în toată chestia asta.
    Şi ca să-nchei, vreau să mai spun că ar trebui să avem grijă şi la gesturile pe care le facem atunci când lângă noi se află o persoană pe care nu o suportăm.
Ar fi mai bine să îi zâmbim în faţă, iar răutăţile să rămână în suflet. Nu vom avea decât de câştigat dacă vom accepta situaţia aşa cum e, asta în cazul în care nu am avea alt drum pe care să mergem. Şi ar trebui să ne comportăm frumos şi cu oamenii străzii, deoarece ei n-au nicio vină că au ajuns aşa. Şi ei şi-au dorit să fie ca tine, să aibă un acoperiş deasupra capului. Nu îi judeca şi nu te mai plânge de problemele tale minore, uită-te în jos şi vei vedea că alţii sunt la pământ.
Nu vă mai bateţi joc de ei. În urmă cu trei ani mergeam cu tramvaiul la liceu şi de fiecare dată era acelaşi om al străzii care stătea retras şi dormea în spatele tramvaiului. „Problema” era că nu avea un miros tocmai plăcut. Am văzut gesturile pe care le făceau oamenii, se ţineau de nas, îl înjurau, alţii chiar îşi băteau joc. Puteau să se abţină, eu am reuşit să mă abţin. De ce? Pentru că şi el e OM!